Majoritatea băieților visează, încă de mici, să ajungă jucători de succes și să se bucure de faimă prin intermediul fotbalului. Însă, în spatele oricărui jucător de succes, se află un antrenor de succes, iar în spatele oricărui succes se află un vis.
Este și exemplul unui tânăr albaiulian iubitor de fotbal, care a renunțat la visul său de a ajunge jucător profesionist, dar a ales meseria de antrenor, pentru a îi forma și ajuta pe alții să-și atingă acest țel.
Numele său este Podar Andrei-Marius și este antrenorul echipei Industria Galda, la nivel de copii și juniori.
Fotbalul are mereu nevoie de un nou suflu, atât în teren, cât și pe marginea lui, iar Andrei face parte din noul val de antrenori tineri de la copii și juniori din fotbalul românesc, care dorește performanță și continuă să exceleze în meseria pe care și-a ales-o și pe care o practică cu toată pasiunea sa.
Antrenorii tineri l-au determinat pe Andrei să aleagă meseria de antrenor
Un antrenor devotat ajunge să fie, nu doar un model pentru tinerii săi discipoli, ci chiar un „părinte”, fie doar pentru câteva ore, pentru cei mici. Andrei este unul dintre acești tineri antrenori profesioniști, care studiază și se pregătește continuu, pentru a reuși să-și îmbogățească cunoștiințele și să le ofere „aripile” necesare celor mici în zborul lor spre o carieră fotbalistică de succes. De aceea, după cum spune și el, lotul său a devenit nu doar o simplă echipă, ci o frumoasă familie.
Este un model pentru ei, un model care ar trebui urmat și de alții din țara noastră, pentru a reuși, într-un final, să readucem acest sport atât de iubit și adorat, pe calea succesului cu care am fost cândva obișnuiți.
De ce spun asta? Fiindcă tânărul albaiulian nu doar că a înțeles care este rolul cheie al calităților psihosociale pe care tinerii săi elevi le dobândesc în prealabil în cadrul echipei, ci a și aprofundat această psihologie a sportului, pe care a deprins-o încă din vremea când activa ca și fotbalist, și pe care a conturat-o prin studii superioare.
Dar haideți înainte să aflăm ce l-a determinat pe Andrei să aleagă acest „sport-rege”.
Fotbalul, din curiozitate în pasiune
La vârsta de 7 ani a început să aibă prima interacțiune cu fotbalul, rugându-și fratele, care practica și el acest sport, să-l ducă la un antrenament.
Curiozitatea s-a transformat ușor într-o pasiune, pe care o transpune și astăzi în cariera sa. Cariera sa în domeniul fotbalistic a început la clubul FC Rival Alba Iulia, unde inițial fusese jucător de câmp.
Însă, după trei ani, timp în care a urmat atât o schimbare de club, făcând pasul spre FC Unirea Alba Iulia, cât și una de poziție: devenind portar, dintr-o simplă întâmplare.
La vârsta de 18 ani, nevoit fiind să-și continue studiile, a decis să-şi agațe mănușile în cui, deoarece nu a reușit să ajungă la acel nivel, de unde s-ar fi putut susține singur. Chiar la scurt timp după această decizie, Andrei a primit un telefon, prin care i se propunea să evolueze la un nivel mai superior. A urmat o perioadă de 6 luni, în care nu a reușit să se ridice la nivelul propriilor așteptări în privința fotbalului.
Andrei consideră că decizia sa de a renunța la fotbal, ca jucător, a fost una corectă, argumentând: „Consider că cele mai bune lucruri din viață sunt: să fii corect cu tine și să-ți cunoști limitele”.
În momentul în care a decis să renunțe la fotbal, un om din cadrul clubului i-a oferit oportunitatea de a porni pe drumul antrenoratului, întrebându-l dacă ar fi interesat de ideea de coaching.
Cu toate că nu s-a gândit pe termen lung la această oportunitate, a decis, în cele din urmă, să-și consolideze propriul drum spre cariera de antrenor
„Am văzut că tipul respectiv avea o idee și o filozofie foarte clară. Și de curios l-am intrebat: “Cum se face ca toate antrenamentele și toate lecțiile de antrenament să aibă o structură foarte clară?” și am sărit cu foarte multe întrebări la adresa lui.
Am devenit foarte pasionat și curios. Am găsit în el un punct de inspirație, uitându-mă și la alte cluburi și observând că fiecare antrenament se leagă unul de celălalt și fiecare lecție avea o legătură, iar antrenamentul le oferea copiilor o oportunitate plăcută de dezvoltare, după care, fiecare copil pleca acasă cu zâmbetul pe buze.
Recunosc că mi-a fost greu să-i înțeleg conceptul și structurile antrenamentelor, însă mi-au oferit câteva surse de dezvoltare pe partea de coaching. După ce am reușit să-i înțeleg acest concept și a observat și el, la rândul său, că am reușit să mă descurc, am decis că ar fi momentul să o iau pe cont propriu și să-mi consolidez propriul drum în cariera de antrenorat și de formare a tinerilor fotbaliști.
Am preluat o echipă de copii și juniori, culmea, a clubului la care am renunțat la fotbal, Industria Galda, o pură coincidență că am nimerit la clubul respectiv.
Am văzut că fiecare antrenament, fiecare meci în parte, fiecare turneu jucat începea să devină ca o adicție pentru mine și foamea de dezvoltare începea să fie tot mai mare.
Din acest motiv, am început să cumpăr tot mai multe cărți, să urmăresc tot mai multe filme, să încerc să aprofundez cât mai mult tainele acestui sport atât de adorat de întreaga planetă.
Observam că și tinerii jucători, pe care îi aveam în subordine, veneau la antrenament cu aceeași plăcere și dedicare, cu care veneau și în cazul antrenorului de la care am „furat” meserie.
Un antrenor dedicat
Faptul că este un antrenor tânăr, încrezător în propriile idei și propria filozofie, îi oferă un puternic atuu, prin care reușește cu desăvârșire să-și contureze dezvoltarea profesională. Andrei îi ajută pe cei mici să-și dobândească atât calitățile sportive, cât și cele psihosociale, îmbinând armonios încrederea, inițiativa, dedicarea și cunoașterea rolului în cadrul echipei.
Încă din primul an, echipa antrenată de Andy a avut un succes răsunător.
Revenind la ideea menționată mai sus legată de ce Andrei ar trebui să fie un model de urmat și pentru ceilalți, trebuie menționat faptul că, se poate observa construcția greșită a identității multor fotbaliști tineri din țară. Iar principala cauză pentru această construcție greșită este absența psihologului sportiv din pregătirea lor.
Înțelegând această problemă, care face parte din complexitatea fotbalului zilelor noastre, Andrei a jucat și acest rol, pentru tinerii săi învățăcei, reușind astfel să le ofere tot sprijinul, încrederea și susținerea de care ei aveau nevoie, pentru o evoluție armonioasă.
„Copiii nu ar trebui să cadă în plasa falsului succes!”
Cu toate că, din păcate, Andrei nu a reușit să-și îndeplinească visul: acela de ajunge fotbalist profesionist, acum are ocazia de a-i ajuta pe alți tineri talentați să atingă acest ideal.
„De la meci la meci, a început să se creeze o conexiune din ce în ce mai mare între mine și jucători, încât nu trebuia să ofer prea multe indicații, deoarece naturalețea își făcea estetica în natura jocului. Au fost cei mai frumoși 4 ani din fotbal, aici punând la socoteală și perioadă în care am fost jucător.
Îmi doresc foarte mult să dezvolt centrul de copii și juniori din cadrul clubului Industria Galda! În prezent, mă ocup de o grupă foarte fragedă din punct de vedere al vârstei, venită în urma unei decizii de compromis, doarece am renunțat la grupa mea de suflet, pe care i-am antrenat de la vârsta de 20 de ani, oferindu-i sub tutela unui alt coleg din cadrul clubului.
Am fost nevoit să inițiez o grupă foarte mică (vârsta cuprinsă între 7 și 10 ani), pentru a da startul unei noi generații. În paralel, fiind și antrenor principal la echipa a II-a de seniori a Clubului, fiind ajutat de domnul Vonya, un mare sufletist al echipei.
Cred cu desăvârșire în faptul că, anumite performanțe, obținute la nivelul de copii și juniori, nu oferă garanția în plan viitor, într-o carieră. Din acest motiv nu-mi doresc ca tinerii sportivi să cadă într-o capcană, în care am căzut și eu la rândul meu: dacă o să câștigi titluri și trofee la nivelul junioratului, vei ajunge automat un fotbalist de succes.
Niciodată nu o să fiu obsedat de mania titlurilor, la nivelul de copii și juniori, precum sunt obsedat de dorința ca ei să reușească să se dezvolte armonios și să ajungă fotbaliști profesioniști.
Consider că succesul, câștigurile, pe plan individual și colectiv, nu îți oferă o garanție pentru următorul nivel fotbalistic: cel profesionist.
Am trăit momente pline de emoții, câștigând trofee, însă, pentru mine, a fost doar o satisfacție de moment, nimic mai mult, deoarece știu că acest lucru nu oferă o garanție a viitorului.
Mi-aș sacrifica performanțele la nivel de copii și juniori, decât să câștig trofee și nimeni să nu aibă vreo carieră.
În concluzie, îmi doresc ca eu și colegii mei să dezvoltăm centrul de copii și juniori al clubului, pentru a îndeplini visul cât mai multor tineri talentați, practicanți ai acestui sport.
Cred că prin pasiune și prin dorința de dezvoltare profesională, vom aduce cât mai mulți copii în curtea noastră”.
Întrebat ce-i place cel mai mult la acest club, tânărul antrenor a răspuns:
„Cel mai mult prețuiesc independența acestui club, părinții nu sunt nevoiți să vină cu bani de acasă pentru ca activitatea noastră să continue, tot ceea ce oferim noi, ca și club, este gratuit pentru tinerele talente; și cred că acest lucru este unul îmbucurător și fantastic, având în vedere situația sportului în România”.
Pe lângă promovarea jucătorilor tineri, în fotbalul european putem observa tot mai multe exemple de antrenori foarte tineri, care reușesc să obțină performanțe, unii dintre ei chiar la echipe de top. Andrei însă, este modest și spune că și-ar dori să antreneze la trei cluburi din România: echipa de seniori a Industriei Galda, FC Unirea Alba Iulia și Viitorul Constanța.
În ceea ce privește pasul spre o echipă de top din afara țării, tânărul albaiulian a menționat:
„Din Europa, mi-aș dori să antrenez o echipă de top, care să activeze constant în UEFA Champions League, însă dacă nu voi reuși aceste obiectiv, mi-aș dori, cel puțin, să antrenez o academie foarte puternică de copii, de oriunde”.
Din nefericire, echipa este pe punctul de a se desființa
După ce a reușit să promoveze în Liga a 3-a, Industria Galda nu doar că a reușit să se mențină în eșalonul terț al Federației Române de Fotbal, ba chiar a și „bătut” la porțiile Ligii a 2-a și a făcut o prestație frumoasă și în Cupa României, fiind eliminată în „16”-imile de finală de către Petrolul Ploiești, echipa se află într-o situație anevoioasă – la un pas de desființare, motivul fiind unul de natură politică.
Se pare că, noua conducere a Primăriei Galda de Jos nu este dispusă să continue să investească în sport, astfel, cu finanțarea în aer, echipa de fotbal pasată de la primar la viceprimar și consilieri locali, Industria Galda este pe cale să dispară de pe harta fotbalistică. Cum vede Andrei acest lucru, mai ales că este pe punctul de a rămâne fără echipă?
„În ceea ce privește desființarea clubului – este un mare păcat! Mai ales dacă ținem cont de istoria echipei în Liga a 3-a, de performanțele sale și de rezultatele venite de la nivelul de copii și juniori.
În cazul nefast în care această frumoasă echipă ar avea tragicul destin de a se deființa, aș colabora cu un club, care are un proiect serios și bine pus la punct în ceea ce privește promovarea copiilor și dezvoltarea acestora.
Cu toate problemele actuale, să sperăm că există și șanse de rezolvare. Cu toții sperăm să vină un salvator pentru a scăpa de această incertitudine și pentru a oferi o continuitate acestui proiect”.
„Echipele de top din Europa promovează tineri de 16-17 ani la primele echipe și nu văd de ce acest lucru nu ar fi posibil și în Liga a 3-a”
Până acum, trei elevi de-ai săi au reușit să facă pasul spre echipa mare a clubul, fiind vorba despre doi tineri de 16 ani și de un portar în vârstă de 17 ani.
„Dacă acest frumos proiect va continua, cu siguranță vor urma și alții!”, a încheiat Andrei.