Scheletul unui individ de acum circa 3.000 de ani î.Hr., descoperit în localitatea Strejnicu, din județul Prahova, confirmă faptul că pentru prima dată în istorie, caii au fost folosiți pentru călărie pe teritoriul României și al țărilor din jur.
Cel puțin asta se afirmă într-un studiu realizat la inițiativa Universității din Helsinki și publicat în revista Science Advances.
Mai mult, cu asta s-ar rezolva și o chestiune care până acum nu își aflase răspunsul, respectiv unde anume au început să fie folosiți caii pentru călărie, pentru prima dată în istorie.
Ipotezele vechi susțineau că practica amintită ar fi apărut fie prin Kazahstan, fie prin Ucraina de azi, fie prin Peninsula Iberică, însă niciuna nu fusese general acceptată de către comunitatea științifică.
În cazul studiului de față, conform autorilor săi, avem cele mai vechi dovezi indirecte ale practicii călăriei.
Studiile științifice arată că, în perioada 3500-3000 î.Hr., caii erau ținuți pentru lapte, ceea ce este acceptat pe scară largă ca fiind un indiciu al domesticirii.
Prin urmare, modificările asociate cu călărirea în scheletele umane oferă, probabil, cea mai bună sursă de informații.
Aici, raportăm cinci indivizi Iamnaia care au trăit între anii 3021 și 2501 î.Hr. pe teritoriul României, Bulgariei și Ungariei, care prezintă modificări ale morfologiei osoase și patologii distincte asociate cu călăria.
Aceștia sunt cei mai vechi oameni identificați ca fiind călăreți.
Observațiile au luat în calcul schelete din 39 de situri din România, Bulgaria și Ungaria, schelete aparținând culturii Iamnaia sau pre-Iamnaia, cultură apărută acum circa 3.300 de ani î.Hr. în stepa ponto-caspică, adică la nordul și estul Mării Negre, purtătorii ei migrând ulterior spre vestul Mării Negre.
Așa cum specifică autorii studiului, punctul de plecare al cercetării l-a constituit scheletul unui individ de acum circa 2.879 – 2.633 de ani î.Hr., descoperit în localitatea Strejnicu, din județul Prahova, scrie IFL Science.
Ulterior, au fost analizate rămășițele din 39 de situri din România, Bulgaria și Ungaria.
Specialiștii au analizat posibilele modificări ale oaselor pelvisului, femururilor sau vertebrelor respectivilor indivizi, specifice călăreților.
A reieșit că 24 dintre aceștia pot fi catalogați ca „probabil” călăreți, în timp ce 15 „foarte probabil” practicau călăria.
Acestea fiind, de altfel, și cele mai vechi dovezi ale folosirii cailor în acest scop.
Practic, 15% dintre rămășițele analizate ar fi aparținut unor indivizi care călăreau, au concluzionat oamenii de știință.
Au fost identificate 6 posibile semnalmente ale scheletului specifice celor care călăreau frecvent.
Individul din Strejnicu este singurul care le prezintă pe toate, se specifică într-un raport publicat de jurnalul Science Advances, potrivit Science.